Pablo Picasso spunea ca exista doar doua tipuri de femei: zeite si presuri de sters picioarele. Dar, in functie de barbat si de context, fiecare femeie este pe rand si zeita, si pres de sters picioarele. De sters picioarele sentimentelor, ca nu stiu ce tampit s-ar urca cu picioarele pe o femeie. Nu e ca si cum ajunge acasa si te asezi culcata in fata usii sa se stearga pe tine. Pentru unii barbati esti mai degraba un prosop, o carpa cum le place oamenilor cinici sa spuna, cu care se sterg de regrete si frustrari sau dupa care le place sa stea ascunsi atunci cand se simt coplesiti de consecintele rahaturilor pe care le fac.Sunt, de obicei, frustrati care incearca sa-si umple golurile interioare cu durerea altcuiva. Le face bine sa se simta stapani pe destinul cuiva, sa stie ca sunt un nod mare si grotesc pe firul vietii cuiva mai slab decat ei. Si tot de obicei, oamenii de genul asta se refac dupa o lunga perioada in care ei insisi au fost prosoape sau asa au avut ei impresia. Dar asta nu-i o regula. Si femeile au prosoape din astea de barbati, balanta e echilibrata. De obicei sunt aia pentru care ele sunt zeite. Iar zeitele sunt si ele discutabile. Sunt zeitele rele, cinice si meschine, "scorpiile fara suflet" si idealurile feciorelnice ale unor dezaxati, pardon, barbati. Ce mi se pare amuzant e ca, de cele mai multe ori "idealul", e doar o fatada mai mult sau mai putin gandita si lucrurile stau de fapt altfel.Dar nici asta nu-i o regula. In fine, ideea e ca zeitele astea, bune sau rele, sunt rareori cucerite si reduse la statutul de muritoare de rand. Iar daca asta se intampla, va fii oricum dupa ce dragostea va fi disparut.
Daca ar fi sa fim snobi sentimentali si naivi si indragostiti, poate ca am putea imparti oamenii in buni si rai, dar nimic, niciodata nu poate fii doar bun sau doar rau, viata e un fel de impletitura ruseasca intre astea doua. Avem inauntru si psihopati si sfinti, depinde de imprejurari cat de mult iese la iveala unul si cat celalalt.
Concluzia, via totulesterelativ, e ca parerea lui Picasso este discutabila, in virtutea faptului ca este o opinie, deci ceva relativ. Iar opinia mea relativa si discutabila e ca orice femeie poate fi zeita si prosop(chiar si in acelasi timp pentru doi barbati diferiti), iar lucrurile care determina linia asta dintre calau si martir sunt infinitele posibilitati si situatii pe care ni le ofera infinitele contexte si viziuni despre lume, si inexplicabila si inrobitoarea chimie a sentimentelor.
