Zambet fals si frunze moarte...

In vartejul asta de oameni, sentimente si gri, toti se asteapta de la mine sa fac ceva ce ei vor neaparat,ori eu nu pot.Nu pot si nici nu vreau sa ma incadrez in tiparele celorlalti.Dar uneori as vrea sa pot si nu pot.

Si ma simt rau, mai rau decat m-am simtit vreodata.Si EI ma tin departe de tine, de caldura si siguranta ta. Ma simt singura si straina.

Tot timpul am impresia ca zambetul meu e fals.Obisnuiam sa le dau oamenilor ce vor, sa le creez o imagine falsa despre mine de teama sa nu-i dezamagesc.Inca ma zbat sa scap de masca asta...o dau jos incet, incet, dar sunt plina de sange...
Inca invat  "sa-mi spun mie DA si altora NU".
Si singura alinare ar fi parfumul tau de toamna...Dar si tu m-ai respins.Ce mi-a mai ramas? Nici macar sa alerg in ploaie nu mai pot...

"Cine sunt, cine esti?Oare ma mai iubesti...?"


Verdele se transforma in aramiu, da nu are nimic, pentru ca noi putem inca sa mai iubim, nu-i asa? Nu-i asa?! Spune-mi! Nu-i asa?! (o lacrima timida imi rasare pe obraz precum soarele intr-o dimineata de iarna)

...si toamna se naste-n ochii mei...

Give me back my alcohol...

Primele doua saptamani din toamna asta au trecut asa repede, ca nici n-am vazut culoarea hainelor ei.In mintea mea e o vara falsa, cu soare amagitor si dimineti de carton.
In fata mea o fetita alearga doi porumbei. Si rade. Nu se intristeaza cand bulgarii albi isi iau zborul. Ii priveste in continuare, zambeste. In ochii ei albastrii vad azuriul crud al cerului de septembrie...
Nu dureaza mult si gandurile mele intuneca aceasta imagine.Chipuri imi aluneca prin fata ochilor.
Ma tot fatai pe foaia asta alba, ideile imi vin greu, afara  e toamna...
Mi-e dor de un amurg mirosind a vara tarzie...Vreau inapoi seri in august sufocate de dragoste, lovite apoi de vantisor timid...
Mi-e dor de zilele de vara, de tricouri colorate, blugi si tenesi, de libertate si de mare; dimineata vreau sa-mi umplu narile cu mirosul de cafea, de tei si soare.

-Give me back my summer, give me back my freedom, give me back my alcohol...-



 

Sosea in ploaie

Am visat aseara o sosea...o sosea cenusie.Cu nori deasupra.Mergeam cu viteza si vantul mi se juca salbatic in parul lasat liber. Esarfa verde-marin lagata la gat flutura si ea.

Amurg sangeriu, jertfa adusa privirii mele negre.


Zile insorite am ratacit, insotita doar de...mine.Zile intregi am cautat sentimentul de libertate.L-am cautat infrigurata in aer...pana cand, intr-o seara, o adiere usoara mi-a lovit narile lenese.Era atat de familiar.Era...aer sarat!

Acum stiu ca libertatea mea e infinitul intinderii de apa, e misterul purpuriu al soarelui ce se naste din mare in fiecare dimineata, simt libertatea doar cand alerg prin lanuri aurii de grau.
Intre un cer plumburiu si marea albastra sunt...exist in culorile mele.

Fundita in vant!

Ce tampenie! :|
Iar a fugit Robo.(oftez)

Si daca inchid ochii ma vad pe bancheta din spate a unei masini, ascultand muzica, mergand spre o destinatie in culoarea piersicilor coapte si cu miros de...soare,poate.Daca inchid ochii din nou...ma vad in rochia mea alba, cu cana de ciocolata pe malul marii.
Sigur, la mare...sa ma imbete aerul sarat si hainele-mi sa respire marea...Si sa am nisip in par.Daa...plaja cu iarba inalta. 8->

Si urmatoarea vara e atat de departe...(oftez din nou).

3 stropi de ploaie desenati cu o carioca albastra...

"Vantul adie mai puternic acum."
"Doar e toamna..."
"Exact!"


Ma simt din nou atat de complicata.Ochii mei vad totul in culori vii.Am atins fericirea din nimic.
Si vad hainele impachetate frumos si mi se face dor de vara.De o vara de care n-am avut parte.Promisiuni.Juraminte stupide de a nu mai pierde si alte luni arse de soare.
Dar eu stiu ca nu le voi mai pierde...Si nu vad in randurile astea nici un pic de culoare.
Un tunet.Apoi fasaitul frunzelor groase miscate de vant.Trec vreo doua masini.
3 Stropi de ploaie desenati cu o carioca albastra pe cealalta pagina...O camera cu ferestre largi si pat ravasit.O fata cu straluciri cetoase in ochi asculta cerul si-i inchina ode intr-un caiet verde.


Imi ciufulesc parul.Ma uit pe geam.Afara vad nori albi si gri.Alt tunet.Si un altul...Oare Dumnezeu isi muta mobilele in salon? /:)

E Septembrie si eu ma pregatesc sa devin om mare.

Prima zi a lui Septembrie

Ce e Septembrie?
Septembrie e cocktail de vara cu frunze uscate, e verde ce sa transforma-n aramiu, e melancolie neprelucrata.
Septembrie e cer senin si frunze-n vant...Incet,incet ramanem fara vara.
Nu mai lenevim de acum, incepem sa umblam infrigurati.Nu putem sa mai umblam prin ploaie ca e frig si facem pneumonie.D'aia stam in casa si privim pe geam si oftam.
Si ascultam Pink Floyd! Hai ca am un fix cu Pink Floyd:D.
Alta toamna...oameni noi.
Usa din sticla opreste stropii care vin in fuga spre mine.Vin repede, ca atunci cand revad un vechi prieten.
Septembrie e luna mea.Sau eu sunt sfarsitul lui septembrie.

Azi am iesit afara si am vazut ca e toamna.Nu mai era aerul ala vesel si entuziast de vara.Era aerul maro si usor melancolic de toamna.Desi soarele stralucea...e...toamna.
-And I miss his steps in the night.-

Seara draguta cu lumina aprinsa:)

Sentiment tampit si nejustificat care mi se incolaceste pe oase ca o anaconda adormita.
...Si ma urasc pentru ca simt asta, de fiecare data cand intorc capul si tin ochii strans inchisi ma urasc.

Apoi n-am simtit nimic.Adica mare lucru.Adica am simtit mai mult decat mare lucru. Offf...o las balta.
Dupa aia totul s-a transformat intr-o seara draguta.Ciudat de...calda si primitoare.Imi aduce aminte de serile...din copilaria mea,care e departe acum.Departe...