Pink Floyd afternoon

Toata dupa-amiaza am stat si am ascultat Pink Floyd.
Si ma simt atat de bine, ciudat dar bine:).
Imi da senzatia de departare fata de lume.
In dupa amiaza-asta nici macar n-am existat.Am ascultat doar muzica lor.
Si ma simt surprinzator de bine...

Lumea a luat-o razna...incepand si sfarsind cu mine!

Da, lumea a luat-o razna.Am constatat asta cu stupoare.Toata lumea, incepand cu mine.
Cateodata simt ca sunt rupta nu doar de realitate, de tot, parca plutesc...ma simt goala pe dinauntru si privesc in gol sau mai stiu eu ce fac.
Ma plimb prin casa ca un zombie.
Ma simt razna.Am momente cand imi pierd coerenta si nu mai sunt capabila sa ma opresc din ras, sau privesc un punct fix si atat.
Cat despre ceilalti...nu te mai poti intelege cu ei.S-au drogat toti cu fum.
Pe mine nu ma deranjeaza atat timp cat nu am dureri de cap:).

This is me!

Cum sunt eu?!Taft question...
Pai,in primul rand, sunt visatoare, cu capul in nori, uneori enervanta.
Cateodata am niste stari de euforie foarte benefice pentru bunastarea mea emotionala.Da, cateodata explodez de fericire, desi inauntru sunt praf.
Sunt mai ciudata eu asa, nush daca as putea spune de ce, pur si simplu asa ma simt.
And it feels great!
So, this is me, mi-am intins parul, dar tot sunt ciufulita :D!
Imi plac foarte mult librariile si bibliotecile.Ma simt extraordinar de bine inconjurata de carti.Am un fel de miniobsesie cu cartile.Sau poate e doar un alt lucru care ma face sa ma simt bine:).
Imi place sa beau ciocolata in rochia mea alba.Imi place sa dorm.Imi place sa fiu altfel.
Ma uit fix cateodata la oameni.Si-mi place sa-i privesc in ochi mult timp. Asta nu prea le place.Lor nu.Mie da.
Am si o parte mai intunecata,diabolica si rautacioasa.Dar nu iese decat fooarte rar la suprafata si este rapid sufocata de celelate personalitati ale mele, deci nu prea se manifesta.
Si nush daca sunt coincidente, dar aproape de fiecare data obtin ceea ce vreau. Si nu, nu am fost rasfatata:P.D'aia atunci cand ceva nu-mi iese sunt grozav de indispusa, dar ma scot eu:).
Imi place sa ascult muzica.Poate mai mult decat altora.Ma face sa vad lucrurile cu alti ochi.Sometimes...ma trimite in lumea mea.

De ce...?

De ce mama naibii sunt eu de vina?!? De ce mereu sunt eu aia care nu e deloc cum trebuie?:| Sunt prea ciudata si prea directa... Si ce?!

De ce vor unii sa ma schimb?:(
Hah...de ce nu poti sa ma accepti asa cum sunt?!
"De ce sa te iubesc doar cum vrei tu???"

Faza e ca uneori doare sau te deranjeaza cand cei care tin la tine vor sa te schimbe.
Pe mine ma enerveaza la culme!
Daca tot spui ca tii la mine de ce vrei sa ma schimb?!N-oi fi eu perfecta,e adevarat, dar nici nu vreau sa fiu!
Prefer sa raman EU asa cum sunt acum, directa, ciudata si uneori nesuferita.N-o sa ma schimb.

Asa ca..."nu te mai uita la mine cu ochii astia goi si...iubeste-ma asa cum sunt":).
Am si eu calitatile mele,nu?Daca inca nu le-ai descoperit,e problema ta.Faza e ca vreau pe cineva care sa ma inteleaga...Asa cum era...
Vreau pe cineva cu care sa vorbesc despre orice...Asa cum vorbeam cu...nevermind:-j.
Si vreau s-o iau de la inceput cu viata mea.Vreau sa ma duc in lumea mea si sa raman acolo.Oricum nu prea mi-ar duce multi dorul...In afara de cativa...la care poate nici nu ma astept.
:-??
Dar nu pot.
Vreau sa alerg la mare.Nici asta nu pot.
Deci SDC! Cosmin stie!:))
Right:|

Ha!

Intotdeauna am avut impresia ca nu sunt ca ceilalti...nu stiu cum sau de ce am simtit asta.De ceva timp am inceput sa simt din nou...
Pare ca nimeni nu ia in seama frumusetea adevarata.A naturii!
Daa...stiu! Am schimbat subiectul...:-<
Pai am incercat sa ma cunosc...si am ajuns la concluzia ca mai bine te apuci sa cunosti pe altcineva decat pe tine.
Sau poate sunt eu mai complicata.Cine nu e?!
Anyway...din toata cunoasterea asta am ramas cu amintirea calatoriei in capul meu...Era un labirint.Si o camera imensa in care erau carti, o chitara si poze, multe poze.Si alte milioane de lucruri de care nu-mi mai amintesc.Apoi era biblioteca.Cea mai mare pe care am vazut-o vreodata.Cuprindea toooate amintirile mele.Da, am memorie buna:).
Labirintul era de fapt o gradina cu alei din piatra alba.Alergam desculta pe pietre si simteam in nari mirosul copilariei...
Cateodata imi e dor de copilarie...Era totul atat de simplu...
Cand esti copil e atat de simplu,incat devine firesc, sa fi prietenos, solidar si toate astea!
:)

Poc! Ploaie pentru totdeauna!

Ce bine e sa hoinaresti pe strazi...
Sa fi doar tu cu tine si restul.Sa te regasesti in maruntaiele orasului...Deasupra ta e ceata.Sau sunt doar nori de ploaie?Da,o sa ploua.
Alergi spre casa pana iti cedeaza picioarele si plamanii.Tenesii iti sunt plini de praf.Orasul a ramas acolo.Nu mai vezi cerul,e decat o prelata cenusie.
Casele, gardurile, copacii se apleaca spre tine si incepi iar sa fugi.Si fugi,si alergi pana cand primul strop de ploaie iti cade pe nas.Atunci te opresti.
Si ramai in ploaie...Si te joci cu stropii ei si o lasi sa te invaluie si sa-ti intre in suflet...
Abia dupa ce esti uda leoarca pornesti spre casa.
Eu1-Haaaa!Iar am alergat prin ploaieeeee!
Eu2-Mhm...dar vreau sa dureze pentru totdeauna...!
Eu1-Poc,stii ca n-are cum...
Eu2-Stiu...Poc!

Ich will...!

Vreau sa fiu singura...atat de singura incat sa-mi aud propriile ganduri.Vreau sa ma ciocnesc de ele, vreau ca gandurile mele sa fie materiale!
Asa as putea sa scap mai usor de ele...
De "ele", de gandurile obsedante, de care nu scapi decat daca te arunci in gol...

Vreau sa fiu singura ca sa pot fugi in lumea mea...8->.

Lumea mea:)

Oras mare pe plaja, lume draguta, marea aproape, oameni ciudati,ciudati si geniali...

De fiecare data cand ma teleportez in lumea mea aterizez pe plaja.Si de fiecare data in fund:.

Deci aterizez pe plaja care e lipita de oras, face parte din el.Plaja cu nisip fin si iarba inalta.

Ma ridic in picioare si ma eliberez de toate eu-rile mele, pana cand mintea mi se blocheaza.

Atunci ma dezbrac si ma arunc in apa.Apa e rece ca gheata la inceput, apoi se incalzeste.

Ma trantesc pe nisip si stau acolo pana ma usuc.Intre timp eu-rile se intorc in mine dupa ce au colindat bezmetic plaja.

Apoi ma imbrac si imi tarasc lenesa tenesii pe strazile orasului.

Incerc sa-l gasesc pe Robo.

Lumea imi zambeste, vechii prieteni ma imbratiseaza, dar nici urma de Robo.

De obicei ne plimbam prin orasul asta...

Nisipul plajei se intinde pana pe strazile principale, mirosul sarat e in fiecare colt de aer, de atmosfera.Marea striveste cu infinitul si limpezimea ei respiratia oricui se opreste sa o priveasca.

Casele sunt colorate viu, unele mai mici,altele mai mari, unele mai in fata, altele mai in fundul curtilor.

Unele au garduri mici, pictate, altele n-au.

Strazile micute adapostesc si ocrotesc copilaria.

Raze tarzii imbraca orasul in vara.Aaa ,da! In lumea mea e mereu vara!

Ma opresc si aud valurile cum se sparg...si-mi schimb directia spre plaja, desi strada pe care mersesem ma ducea tot la plaja.

In orasul meu toate drumurile duc spre mare...!

Si ma aflu din nou cu valurile la picioare.Intorc capul spre locul unde aterizasem si-mi vad chitara.O iau si ma asez jos.Sentimente, cantece, mirosul sarat se amesteca...intr-o tinctura a fericirii!

Ridic capul sa infrunt briza marii si-l vad pe Robo care alearga spre mine.Ceilalti vin si ei...

O alta seara pe plaja...

[Well, asta-i o bucata din lumea mea!:) ]

Devin dependenta de blogul asta...

Simt nevoia sa scriu ceva.Habar n-am ce.Mi se intampla des asta.Sunt un fel de vulcan gata sa erupa, numai ca e mai simpla treaba cu vulcanii, ei erup si gata!
Am o invalmaseala de trairi pe care vreau sa le exprim, insa se imbulzesc toate de parca ar fi reduceri.

Ma duc sa visez sub apa.In lumea mea.
Revin mai tarziu cu descrierea lumii mele:>.

O intrebare si "The way you make me feel"...

Prin cate paturi trebuie sa trecem ca sa gasim iubirea adevarata?

De ce, de cele mai multe ori, prima dragoste nu e si ultima?!

Sunt prea multe motive si prea multe explicatii, pe care nu am chef sa le analizez acum...

Intrebarea asta mi-a aparut deodata in traficul de idei din mintea mea mai devreme, cand stateam in pat...

Si mi-a dat de gandit...Si nici nu pot sa spun ceva coerent in legatura cu asta...

Nici macar eu nu sunt coerenta in seara asta.Vibrez de o fericire aparuta din senin, dupa o ora de somn dulce si cald.

"Ies pe strada.Imi pun cei mai stramti pantaloni si dansez ceva dragut." R. Loriga

Am iesit pe strada in pantalonii mei foarte stramti.Da!

Si am intrat intr-un magazin si de la un radio se auzea "The way you make me feel" a lui Michael si am inceput sa dansez.

Am dansat ceva dragut.

Si aseara am strigat:Te iuubeeesc!!!

Despre lumea noastra si emigratul pe Marte...

Vreau sa evadez in lumea mea!!!Pacat ca nu stiu de unde sa o iau...
De fapt,lumea mea exista prin mine!Nuuu...nu este o lume fictiva! Este normala si realista numai ca acolo oamenii te asculta daca ai ceva de spus si nu te privesc de parca ai aterizat de pe o alta planeta daca esti verde in cap.
Aici,in lumea reala, in lumea noastra, prejudecatile se bat cap in cap, uneori oamenii traiesc ingraditi de ele sau, mai rau, prin ele.
In loc sa-si lumineze mintea citind o carte prefera sa...barfeasca fiecare bucata de om, cunoscut sau necunoscut.
Lumea reala e o groapa de gunoi in care m-am saturat sa traiesc.
M-am saturat sa traiesc limitata de minti inguste si de prejudecati.
Nu, n-o sa pot sa schimb nimic cu ce scriu eu aici, pentru ca oamenii oricum nu stau sa citeasca, dar NU VOR sa-si deschida ochii si mintea.
E doar speranta mea pentru o lume mai buna.
Dar atata timp cat exista incultura, ideea mea cu lumea mai buna se va duce dracului de fiecare data cand va fi evocata...
Ei bine, urez mie si celor care sunt de acord cu mine:Drum bun printre "gunoaie"!

P.S. Oricum, cu prima ocazie o sa emigrez pe Marte!

Pentru ca marea e albastra!

El doarme...Ii privesc fata si ma simt bine.Bine...privesc doar jumatate de fata,pentru ca cealalta e cufundata in perna...
Il privesc si mi se succeda milioane de imagini prin fata ochilor...noi doi fericiti, noi doi ne certam , eu singura plangand, eu singura dansand de fericire prin casa...si noi doi din nou,apoi el...cu juma' de fata bagata in perna.
Si simt cum dragostea ma inunda.Ma coloreaza in albastru si apoi in verde.In roz pal si din nou in albastru.
Clipesc.
E tot acolo.Deci nu visez.Acum parca toate amintirile legate de el au iesit din sertarele lor si dau o petrecere in capul meu.Si eu iar m-am desprins de realitate,stand aici si privind la el.
Parca a deschis ochii....
Ma duc si il sarut.
Astazi a fost sursa mea de inspiratie.In restul zilelor este principalul motiv pentru care zambesc.

Ceai cu gheata...

Ceai cu gheata...
Ador dupa-amiezele de august fierbinti...Obisnuiesc sa le petrec pe iarba in spatele casei mele si sa-mi astern emotiile sau ce-mi mai trece prin cap pe foi albe,aripi de inger...
In aer pluteste miros de piersica coapta,sau poate doar la mine in cap.
Din stanga mea se aude Metallica...e vecinul meu,rockerul.Poate stiti despre el.Sau poate nu.Nici eu nu stiu prea multe.Stiu doar ca-l cheama Vlad.
Ceai cu gheata...
Soarele trimite raze somnoroase si groase...un fel de milk-shake de piersici.
Balansoarul are o paloare bolnavicioasa...imi aminteste de o batrana care obisnuia sa-si petreaca timpul acolo,pana nu demult...O amintire vaga.
Eu doar beau ciocolata in rochia mea alba.Totul pare o fotografie veche.
Pe masuta alba de fier un pahar cu (da, ati ghicit!) ceai cu gheata...
Primele umbre incep sa acopere timid pamantul.....Un cal negru zburda prin livada ce se intinde de la picioarele mele pana sus,pe dealul din fata mea...
Cum ma simt eu? Ca ceaiul cu gheata!

Biolaaand here i cooome!

Uuuuuu!!!
Am castigat o excursie in Biolaaand!:))

Vaaai deci o sa fiu un bio-pamantean si o sa merg cu bio-masinuta:).O sa am un bio-caine,si o bio-pisica.O sa locuiesc undeva in munti si o sa am o bio-casuta cu bio-floricele la geam.(Oare am uitat sa spun ca si muntii sunt bio?!...)
Uitati de bio-masinuta,o sa merg cu bicicletaaaa.
In fiecare dimineata o sa ma trezesc la ora 5 pentru ca asa e bio!
O sa am si bio-albine, va vine sa credeti?!Daaa,la fel si bio-vaci(din alea de care vedeti in reclama la milka) si multe alte bio-chestii...

Imi place ploaia.E gri si verde si rosie.

Afara ploua!

Afara ploua.
Am venit pe jos din centru pana acasa.M-am spalat de orice gand rau.Natura m-a curatat.Pe drum am vazut oameni care se strambau cand ieseau in ploaie.
Cum am ajuns am intrat la dus.Apa fierbinte ropotea pe pielea mea rece.
Dezordinea din camera ma face sa ma simt mai acasa ca oricand.Patul nefacut,hainele ude aruncate in mijlocul camerei,pe fotoliu alte haine aruncate la intamplare.
Intr-un colt, carti de toate felurile sunt stivuite langa perete.Mai incolo, creioane colorate zac imprastiate pe podea.
Gandurile mele sunt toate langa geam...
Si...eu!Si eu fac parte din dezordinea asta!In cel mai indepartat colt al camerei stau pe un scaun fara spatar si privesc la toate astea fara sa ma gandesc la ceva anume...
Suna telefonul.Cineva ma cheama la masa.
Afara inca ploua.