Ceai cu gheata...
Ador dupa-amiezele de august fierbinti...Obisnuiesc sa le petrec pe iarba in spatele casei mele si sa-mi astern emotiile sau ce-mi mai trece prin cap pe foi albe,aripi de inger...
In aer pluteste miros de piersica coapta,sau poate doar la mine in cap.
Din stanga mea se aude Metallica...e vecinul meu,rockerul.Poate stiti despre el.Sau poate nu.Nici eu nu stiu prea multe.Stiu doar ca-l cheama Vlad.
Ceai cu gheata...
Soarele trimite raze somnoroase si groase...un fel de milk-shake de piersici.
Balansoarul are o paloare bolnavicioasa...imi aminteste de o batrana care obisnuia sa-si petreaca timpul acolo,pana nu demult...O amintire vaga.
Eu doar beau ciocolata in rochia mea alba.Totul pare o fotografie veche.
Pe masuta alba de fier un pahar cu (da, ati ghicit!) ceai cu gheata...
Primele umbre incep sa acopere timid pamantul.....Un cal negru zburda prin livada ce se intinde de la picioarele mele pana sus,pe dealul din fata mea...
Cum ma simt eu? Ca ceaiul cu gheata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu