Azi m-am ciocnit de Toamna in pauza de tigare!

In pauza de tigara a vartejului vietii m-am ciocnit de Toamna.Facusem o pauza de la realitate si imi lasam sufletul "sa alerge la mare...sa se spele de noroi".
Si nu era deloc vreo fecioara timida,ci o doamna voluptoasa colorata in aramiu ce ma privea cu aroganta printre faldurile rochiei sale din frunze moarte.

Pana acum m-am lasat pacalita de caldura amiezii amintind de zilele de vara, dupa care tanjesc acum, in fiecare dimineata, dupa fiecare cafea, dupa fiecare tigare...
Din padurea pe care pusese stapanire ma privea cu ochi sticlosi, in care se vedea o urma de cer alburiu...
Imaginea ei m-a lovit precum un trasnet, pur si simplu nu voiam sa cred ca nu mai e vara. Poate de aia mi s-a aratat, poate pentru ca vrea sa demonstreze ca si ea are zile calde, in afara de ploi reci si multa melancolie.