O, TEMPS SUSPENDS TON VOL!

Sunt aşa un curcubeu de sentimente. În vârtejul de amintiri proaspăt răscolite plang şi râd, dar peste toate astea sufăr. Vezi tu, trecutul are şi el farmecul lui, dar dacă prezentul nu e cel puţin la fel de ok, se duce naibii tot farmecul. 

I-aş spune că-l iubesc de un milion de ori, dar ce rost ar mai avea acum? I-aş spune că l-aş strange in braţe până m-aş contopi cu el. Aşa ar rămâne o parte din el în mine şi poate aş suferi mai puţin. Dar la ce bun acum?

La ce bun? Când ochii se inchid plini de regret? La ce bun acum când nicio rază nu mai ajunge până la noi, să ne alinte aşa cum faceau înainte? 

La ce bun acum când s-a pus praful pe "te iubesc"-uri şi lacrimile s-au uscat pe obraz?

Nu mai are niciun rost, acum nu mai e timp...Aş vrea să-l pot opri, să topesc durerea asta seacă, şi vreau să strig, nu pot, şoptesc, în sfârşit :

"Temps, suspends ton vol!"