Ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc. Unde e fetita aia timida si fara incredere in ea? Unde e fetita care nu zicea nimic, dar gandea cat 10?
Acuma vad o fata cu zambet larg si cu parul ciufulit si muuult mai scurt. Acum vad o fata care zambeste, plange, rade, vorbeste fara sa-i pese de altii.
Acum vad o fata care ironizeaza (@@ @@@@@@@) mult.
Acum vad o fata cu sclipiri vii in ochi, o fata in colanti albastrii intr-o camera dezordonata. Acum vad o fata care scrie mereu in caietul ala al ei mare vise si trairi. Sentimente si frustrari. Acum vad o fata care moare dupa carti, isi propune sa fie una din persoanele alea "mari" pe care le admira. Aceeasi fata apreciaza oamenii cu adevarat "mari" si invata de la ei.
Vad o fata care vrea o lume mai buna.
Vad o fata care apreciaza, dar care nu arata asta prea des, vad o fata orgolioasa si visatoare, vad un poet, un pictor, un cantaret.
Vad fiecare "om mare" in ea.Toti si-au lasat amprenta asupra ei mai mult sau mai putin.
Vad o fata care nu uita sa zambeasca, care vede o minune in fiecare rasarit,fiacare apus, fiecare frunza cazuta pe jos, fiecare raza de soare.
Vad o fata care crede ca viata e prea scurta pentru a incerca tot ce-ti poate ea oferi, ca oamenii sunt prea mici si prea rai ca sa se poata bucura.
Vad o fata care vrea sa explodeze, sa arate tot ce are ea mai bun, dar nu poate. Si mereu incearca, si mereu cade, mereu se loveste, uneori plange.
Se intreaba cu ce a gresit de e tratata asa, devine o obsesie cateodata. Ar gasi raspunsuri in ignoranta unora, dar nu vrea sa caute, pentru ca ar gasi o lume gri, care ar descuraja-o. Iar ea nu vrea sa accepte ca ce face e in zadar.
Nu vrea sa fie ca ceilalti, pentru ca stie ca nu poate, ea e altfel, e diferita. Si nici macar nu incearca sa ascunda asta.Daca s-a impacat cu ea insasi si ceilalti o s-o faca.
Mai devreme sau mai tarziu.
Pana atunci o sa zambeasca, o sa simta, o sa rada, o sa planga, o sa vorbeasca fara sa-i pese de ceilalti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu