vineri, 1 ianuarie 2010

Erai mireasma, eram vie...

Sunt multe lucruri pe care as fi vrut sa le fi spus, daca nu mi s-ar fi lovit de corzile vocale. S-au lovit de ele si s-au spart.
Si despre vise ti-as fi spus...multe, multe...
Cum m-am trezit prea devreme din visul asta si n-ai fost aici sa-mi faci o cafea sa ma trezesc mai bine. N-ai fost aici sa ma opresti sa cad din pat, si am cazut. N-ai fost...si am visat urat.
Dupa asta, stii ca din canile noastre de cafea au ramas doar cioburi si o bricheta defecta, pe care le voi arunca?
Si mireasma ta a disparut din perna si de pe pielea mea.
Era un timp cand visul nostru nu era decat o plaja pustie in zori de zi si o mare linistita... 
Era un timp cand imi alergai prin vene si-mi vanai pe coapse iepuri mici...
Era un timp cand ma pierdeam in imbratisarile tale calde, era un timp cand iti tineam inima-n palma...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu