Mi-e dor de-al lunii mai păcat,
Mi-e dor de-un palid zburător.
Mi-e dor de-un zâmbet arogant,
Mi-e dor...şi simt că mor.
Acum când aripi ţi-au crescut
Pe al tău spate neted,
Doresc aprig să fi putut
Să mi te scot din cuget.
Acum, boare cu iz de fragi,
Te-ai ridicat măiastru
Sub aripile-ţi albe, largi;
Te-ascunzi în cer sihastru.
Şi-arunci cu stele, mii şi mii
Când de frustrare, tremuri
Acum nu poţi ca să mai vii
La ale mele-ndemnuri.
În visul meu întunecat,
De veşnicie plin
Îţi mângâi chipu-ndoliat,
Durerea să-ţi alin.
Spre a ta linişte, iubite
Aprind un băţ de ceară.
Arunc pe râu frunze-nflorite,
Şi sunete de seară.
E facuta de tine? :)
RăspundețiȘtergere