Acum se simte într-adevăr că a venit primăvara, e atât de cald. Deşi am impresia ca e deja vară, cu toată căldura şi tot praful.
Am o moleşeală fizică şi psihică cruntă. Prima de acest fel. Un veşnic şi neobosit somn îmi stă pe gene şi-mi închide pleoapele cu greutatea lui de fluture invizibil.
Poate că mă simt uşoară ca şi primăvara însăşi, în oceanul ăsta de monotonie. Uneori, de cele mai multe ori, nu mai am loc de gânduri în camera asta mică, căreia i-am luat-o înainte cu vârsta.
Am nevoie de o vacanţă sau de o pauză de viaţă. Simt nevoia unei noi metamorfoze. În fond, ce a fost viaţa mea până acum, dacă nu un lung şir de metamorfoze, mai mult sau mai puţin notabile?
De la engleza la franceza? :>
RăspundețiȘtergere