luni, 29 martie 2010

Plec...şi continuarea o ştii!

Prea multe le ştiu dinainte, prea multe vânătăi am pe suflet.
Plec. Şi nu mă mai întorc.
Îmi vei culege urmele paşilor şi vei plange peste ele. La fel vei face şi cu firele de păr şi dârele de parfum lăsate pe pernă, cu urmele de buze de pe chiştoacele de ţigări din scrumieră.
O să găseşti fantasme ale mele agăţate de umeraşe sau în cuier, dar sunt doar fantasme. Iar ţipătul rămas pe mărul din care am muşcat doar o dată,  o să te doară.
Plec. Şi nu ma mai întorc.

3 comentarii:

  1. asta e dura si-mi place:X
    "Iar ţipătul rămas pe mărul din care am muşcat doar o dată, o să te doară."

    RăspundețiȘtergere
  2. e bine k ai puterea sa pleci.asta e cea mai importanta kestie:)

    RăspundețiȘtergere