Beautiful stranger

A privit-o doar 10 minute, cât a coborât să plătească benzina, dar n-a fost nevoie de mai mult ca să-l fascineze.

Hainele ei miroseau a pericol de la o poştă, iar expresia din privirea ei era o provocare. Părul lung, care flutura uşor în urma ei răspândea libertate. Ea era detaşarea în persoană. Învăţase câte puţin de la fiecare şi acum era deasupra tuturor. Nimic nu părea s-o atingă şi avea o filozofie de viaţă atât de simplista. Era extrem de complexă, tocmai de aia se regăsea în simplitate. Uneori era foarte dură cu ea însăşi, îşi diseca sufletul, îi studia mecanismele, apoi acţiona în cunoştinţă de cauză. Niciodată nu asculta zvonurile. Nici măcar ştirile radio. Îşi iubea viaţa şi o trăia în afara limitelor normalului. Era o singuratică şi o nonconformistă. Cu toate astea îşi aduna prietenii des. Vorbea mult la telefon. Îşi schimba des stările şi visa mult. Nu-i scăpa niciun detaliu şi analiza oamenii din jurul ei cu o precizie obsesivă. Avea certitudinile ei, care se dovedeau foarte rar greşite.

L-a ţintuit locului c-o privire hotărâtă, oţelită. Mai puternică chiar şi decât voinţa lui. A plecat în grabă spre vest. Şi-a revenit după câteva minute, torturat de gândul că n-o s-o mai vadă niciodată.

O mână cu o mânecă de tatuaje fanteziste schimba vitezele, iar maşina alerga pe şoseaua cu 2 benzi ca fulgerul. Aceeaşi mână mai ducea din când în când la gură un biscuite în formă de stea.