duminică, 23 mai 2010

Past.

De ce nu ne iubim sub perdelele alea albe ce cad grele până-n podea? Hai să ne ascundem acolo, să nu ne găsească nici certurile, nici gelozia, nici toată lumea.
Îţi vei odihni privirea-n ochii mei, o să-i transform într-un divan, şi o să-ţi mângâi  încheieturile cu suflul respiraţiei, ca sângele să nu-ţi mai alerge prin vene, iar tu să nu mai porţi război cu mine însuţi.
.........................................................................................................................................................................

Poate, cândva, scopul lui voi fi eu.

....................................................................

Încep să cred în jumătatea mea îngerească. Aici, pe pământ, dragostea nu mai poate fi trăită, a cunoscut împlinirea şi s-a retras, egoistă, în fiecare din noi. 

Un comentariu: