Ce se întâmplă în spatele ochilor închişi, sigilaţi de pleoape reci şi pământi?
Universul e infinit şi acolo, dar lumile se înmulţesc peste măsură şi se împletesc, însorite şi întuncate, formând un contrast ţipător şi dureros pentru ochiul uman.
Acolo orice înseamnă altceva, totul e un capriciu al minţilor slabe şi bolnave. Pereţii sunt vopsiţi cu iluzii, iar zidurile nu se mai sfârşesc. E locul în care niciodată nu ajungi la timp ca să prinzi vreo corabie în port.Locul în care un clipit e un semn de viaţă, locul în care eroii nu există, dacă nu le joci tu rolul. E locul în care nu simţi nicio durere, locul în care contează doar propria ta persoană. E locul în care nervii învaţă să zboare, şi te părăsesc, iar mintea ţi se fragmentează.
E locul în care nu-ţi spune nimeni de ce ai venit şi de ce vei pleca. E locul pe care trebuie să-l modelezi, să-l faci să-ţi semene, altfel te va trimite înapoi într-o cutie de carton.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu