N-am titlu azi...

E seară. E iarnă şi se intunecă aşa de devreme, şi e atâta de frig...
Îmi e dor de zilele în care soarele se oglindea în ochelarii mei uriaşi cu lentila spartă. Am rămas in mijlocul camerei, lângă maldărul de haine frumoase...în dreapta mea cutia metalică pentru farduri e deschisă şi conţinutul ei e împraştiat pe jos...Părul îmi e ciufulit şi rebel şi nicio perie nu-l poate îmblânzi...
Şi nu mai vreau, nu mai vreau nimic din toate astea! Vreau doar căldura corpului lui, o cămaşa calduroasă şi poate un film bun. Amuzant, neapărat.Şi cămaşa să fie lungă, neapărat.
 Apoi o să-mi las buzele să se odihnească pe fruntea lui, o să uit de hainele şi fardurile împrăştiate pe jos, pe care oricum o să le strâng mâine dimineaţă, după ce beau o cafea. 
În seara asta o să arunc totul la gunoi. În seara asta o să rup toţi colanţii şi o să arunc pantofii cu toc...
În seara asta n-am nevoie de ţigări, am sentimente.
În seara asta n-am nevoie de pătură, am iubire.
În seara asta n-am nevoie de haine, nici măcar de cămaşa aia, o să mă îmbrac cu privirile lui.
                   

Oare voi sfărşi aşa, neavând nevoie de nimic? Ar fi sublim...


Şi dacă aş da toate dimineţile de iarnă, mărşăluind în cizme înalte pe străzi îngheţate pe o noapte în iad...? Mi-ar rămâne celelalte dimineţi...unele cu miros de iarbă, unele cu miros de soare si altele cu miros de ţigări şi castane...(asta dacă miros în vreun fel castanele).
Şi dacă aş da toate cântecele de dragoste pe o carte? O carte care să nu se termine niciodată, aşa...ca lista pentru Moş Crăciun, şi în lectura căreia să mă afund ori de câte ori voi tânji după linişte...Ba nu, m-am răzgândit. N-o să dau cântecele de dragoste pe cartea aia, o să dau...toate perechile de şosete pufoase pe care le am.Ăsta da sacrificiu!


Deci...facem târgul?