Stau ghemuită-n podul palmei tale şi-ţi veghez somnul. Dar mă plictisesc şi-ncep să mă joc cu linia vieţii. Unghiile mele roşii îmi trezesc pofta de a ucide, şi ţi-aş ucide somnul, ca să te-aduc mai aproape de mine. Dar sunt atât de firavă, încât ştii că dacă te-ai apropia cu mai mult de-o răsuflare m-aş fărâmiţa în neant.
O dată, pe când dormeai, m-am aşezat pe buzele tale, iar când ai expirat m-am rostogolit în aer ca un fir de praf. Altă dată m-ai alungat tu cu mâna. Câte pene din aripi mi-au picat atunci...
Cu un scârţâit uşor de obloane vechi ţi-ai deschis pleoapele şi ai descătuşat privirea. Dârele lăsate de ea prin aer sunt ca două raze, şi-n loc de ochi tu ai doi sori.
ce mai gandeam si eu ca tine prin clasa a9a... asa e clasa 9a mereu... aceleasi ganduri
RăspundețiȘtergere