Jurnal

Zac sub o toropeală cruntă. Atâtea gânduri m-au strivit cu greutatea lor neînchipuită.
Parcă aud uşa scârţâind. Dar tu nu intri niciodată pe uşa care scârţâie. De fapt, tu niciodată nu intri pe uşă.
Am vrut să mi se pară un lucru familiar. Abia azi am observat că uşa scârţâie. Abia azi am observat înc-o pereche de ochi în care cresc. 
Mai am jumătate de măr pe noptieră, cu pulpa gălbuie, ştearsă. E un mic soare cu sumburi.
În scrumieră ţigarea se arde. Afară se-noptează încet. Becurile de pe stradă pâlpâie. Îngerii nu se mai ascund după chipuri de piatră. Soarele cade, ca la începutul lumii.